Postări

ANALIZARE ADVERBE - EXERCIȚII

Imagine
 1. Identificați și analizați adverbele din punct de vedere morfo-sintatic, din următorul text: “ Deasupra  se boltea un cer alburiu de singurătate. Mergeau  încet  pe un drum de țărână. Un stol de stănci și grauri pluti  alene  pe vânt,  mai apoi  se lăsă într-o vâlcea. ” – M. Sadoveanu 2. Construiți enunțuri cu următoarele adverbe, precizând felul lor: departe, mai târziu, acum, mâine, acolo, frățește, repede. 3. Realizați 3 enunțuri în care să utilizați locuțiuni adverbiale, subliniindu-le.

EXERCIȚII SEMIADVERBE

Imagine
SĂ LUCRĂM!  1. Corectați următorul text, folosindu-vă de informațiile din documentul  Semiadverbe  : „Maria și Ana se îndreaptă spre școală. Acestea au întârziat decât 10 minute. La intrarea în sala de clasă, fetele s-au rușinat și n-au scos un cuvânt. Colegii șușotesc: Oare mai își cer scuze pentru întârziere? ” 2. Completați următoarele enunțuri cu adverbele și semiadverbele potrivite: a. Călin își dorește să meargă la facultate .......... , la fel cum a mers și sora lui. b. Într-o grădină s-au plantat ........... lalele. c. Ne-a invitat ...... la cină, dar eu nu pot ajunge.  d. A cântat foarte ........... încât a primit premiul I.

SEMIADVERBE

Imagine
 SEMIADVERBE Semiadverbele sunt, de fapt, adverbe care NU au funcție sintactică.    Exemple: chiar, doar, decât, mai, mâcar, numai, tot etc. Semiadverbele „numai” și „doar” impun condiția de a fi folosite în enunțuri afirmative, pe când semiadverbul „decât” se folosește în enunțuri negative. Exemple: - Numai tu ai participat. - Doar mama participat. -Nu a participat decât el. RECOMANDĂRI PENTRU SEMIADVERBE!!! ! Norma limbii literare recomandă ca semiadverbul „mai” să fie folosit, atunci când însoțește un verb la timpul perfect compus, între auxiliar și participiu: Am mai văzut acest spectacol. ! Sau să fie folosit între pronumele personal și verb, atunci când însoțește gruparea alcătuită dintr-un clitic pronominal și un verb: Îmi mai dai o carte? Accesați sursa  Recomandări pentru semiadverb e pentru informații vaste.
Imagine
                                          FUNCȚIILE SINTACTICE Adverbul și locuțiunea adverbială au aceleași funcții sintactice. Ne putem da seama de funcția sintactică a unui adverb după tipul acestuia!! Funcțiie sintactice pot fi: -circumstanțial de mod - Maria a jucat bine rolul . -circumstanțial de timp - Selecția va avea loc mâine . -circumstanțial de loc - Ion a locuit acolo . -atribut adverbial - Am retrăit sentimentele de atunci * . * când determină un substantiv de care se leagă, de regulă, prin prepoziția „de”.  
Imagine
                             LOCUȚIUNEA ADVERBIALĂ Locuțiunea adverbială reprezintă un grup de cuvinte cu înțeles unitar care, din punct de vedere gramatical, au valoarea unui adverb. Locuțiunea poate fi alcătuită din: - substantiv, adjectiv, participiu, numeral sau adverb cu prepoziții: de dimineață, de obicei, în grabă etc. - substantiv, pronume, adverb repetat și prepoziții: zi cu zi, clipă cu clipă, din când în când etc. - aceleași părți de vorbire: vrând-nevrând, ici-colo etc.  EXERSĂM! 1. Realizați un scurt text de maxim 20 de rânduri în care să povestiți cum ar decurge vacanța perfectă/o întâmplare haioasă pentru voi, utilizând 5 locuțiuni adverbiale.

ADVERBUL-definiție și caracteristici

Imagine
  Adverbul este partea neflexibilă de vorbire care exprimă caracteristica unei însușiri, a unei acțiuni/stări, împrejurarea în care se petrece acțiunea. Adverbele pot fi: - de mod - răspunde la întrebarea cum? - de loc - răspunde la întrebarea unde? - de timp - răspunde la întrebarea când? Adverbele se pot forma prin: - derivare cu sufixe: român ește, cruc iș, târ âș, total mente; - compunere → prin alăturare: azi- dimineață, a casă, de loc, de vreme.   Gradele de comparație  ale adverbului sunt aceleași ca ale adjectivului. 

Exerciții Adverb

Imagine
Identificați adverbelor și menționați tipurile acestora: „În apropierea cătunului, pe un pripor înalt deasupra râului, părintele Bunea avea o a doua grădină, subt o sprânceană de pădure, și în apropiere o căsuță din lemn cu pridvor, în care locuia numai rareori cineva, rude de-ale popii ce veneau uneori în vizită de aiurea. Cu ocazia unei plimbări, părintele îmi arătă grădina și căsuța. În mijlocul grădinii se răsfăța la soare un păr sălbatic cu coama tăiată în chip de umbrelă. Umbrela de verdeață se anunța impenetrabilă pentru ploaie și soare. „Ce folositoare ar fi subt păr o măsuță cu picioarele bătute în pământ și cu o bancă de scândură alături”, îi zic așa, într-o doară, părintelui. „Aș putea să mă retrag aici, să lucrez la drama mea în liniște.” Părintele nu răspunse nimic, dar a treia zi, sosind de undeva acasă, îmi spuse că pe pripor mă așteaptă, subt părul pădure, o măsuță de bvrad și o bancă. Hotărâi să nu mai lucrez la „misterul” meu decât acolo pe pripor.” (Lucian Blaga, Lu...